DE CE TREBUIE EXTRAȘI DINȚII DE MINTE?

  Dinții de minte sunt ultimii dinți de pe arcada dentară, adică cei mai din spate. În contextul modului de viață pe care specia umană îl duce, acești dinți se dovedesc a fi din ce în ce mai ineficienți, fiind cauza la o serie de complicații. Mai jos  enumerăm doar cîteva din ele. 

Motive pentru care ar trebui să extragi dinții de minte:

1. Nu au gingie fixă, ceea ce duce la formarea pungilor paradontale și abceselor.
2. Nu erup în poziție corectă.
3. Nu au antagoniști, adică nu au  încă un dinte pe arcada opusă pe care să muște și să participe la masticație. Deci nu sunt eficienți.
4. Sunt cauza înghesuirilor dentare, în special în zona frontală, deoarece acești dinți nu au loc pe arcada dentară, iar forțele de erupție împing dinții vecini.
4. Duc la apariția cariilor de contact la grupul de dinți lateral, tot din cauza forțelor de erupție.
5. Nu au valoare protetică.
6. Pe acești dinți nu poate fi efectuat un tratament calitativ din cauza poziției lor distale.
7. Igienizarea acestor dinți nu este eficientă.
8. Cu cît mai tirziu sunt extrași, cu atît mai complicată este intervenția, pentru că aceștia de obicei sunt cariați și se fracturează cînd se aplică o forță asupra lor. Plus la toate, regenerarea este mai rapidă la o vîrstă mai fragedă. 
9. Pot fi cauza nevralgiilor trigeminale.
10. Reprezintă un factor favorizant pentru fracturile din zona angulară a mandibulei. 
11. Pericoronarita (inflamația gingiei din jurul dintelui) este cea mai frecventă complicație produsă de dinții de minte.
12. Extracția dinților de minte aflați într-un focar infecțios este contraidicată, deoarece există riscul răspîndirii bacteriilor prin fluxul sangvin în tot organismul. Deci atunci cînd o sa doară și gîndul o să-ți fie doar la cum să scapi mai repede de dinte, o să fii nevoit să mai ai un pic de răbdare, pînă cînd infecția dispare.
13. Formarea unui chist, în cazul molarilor impactizați. Chiar dacă rata lor de apariție este foarte joasă, ea nu trebuie de neglijat.
14. Molarii de minte incluși sunt responsabili pentru resorpțiile rădăcinilor distale a molarului 2, leziuni parodontale, pungi parodontale asociate cu pierderea atașamentului în țesutul osos. 

 Chiar dacă acesti dinti nu se văd în cavitatea bucală, ei pot fi incluși în os și provoca toate problemele enumerate mai sus.
În concluzie, pentru a determina soarta dinților de minte, medicul dentist trebuie să aducă la cunoștința pacientului atît starea acestor molari, indicațiile la extracție (dacă acestea sunt), cît și riscurile pe care le implică intervenția chirurgicală. Decizia finală aparține pacientului, care fiind informat, este stapîn pe sănatatea sa.